multe chestii şi de fapt nimic
niciun fel de justificare pentru stilul de roboţel în care trăiesc de câteva săptâmâni. după deep purple (la care n-am avut entuziasmul la care mă aşteptam, dar nici nu-i pot găsi “irelevanţi”, sau “trupă-muzeu”, cum citeam în “dilema” despre concertul lor), nimic.
ca un merry-go-round, pe un fundal kitschy de cutiuţă muzicală. şi ceea ce vezi pe lângă tine, mereu cu viteză, never standing still, vesel, optimist, cu oferte, chestii gratis… un fel de festival care nu se mai termină. zilele care seamănă cu un şir de indicaţii penibile, ceva despre care deja ştiai tot, dar cineva îţi repetă crezând că nu pricepi. şi doar întrebările tale, cele la care îţi doreşti mai tare să primeşti răspuns, rămân aşa, neauzite şi lipsite de importanţă.
