pseudobritannicusnimfovulgaris
fiindca am dat-o de stricaciune cu sinonimia contextuala in limba engleza si am sarit gardul vopsit al limitei de spatiu pentru eseu, am voie sa:
vorbesc ca o veverita cracanata printre beri, haleala pacatoasa, iepuri si parshi shnitzeloshi filologi
nu ma gandesc ce se intampla in portofel dupa o miniorgie de capul meu prin carturesti, cum e cand iti trosnesti cu pofta incheieturile inspre niste carticele de erotomani si copii teribili, ceai si chestiute colorate de pus pe rafturi, toate astea conform manifestarilor ciclonului nestatorniciei financiare si livresti care te ia prin invaluire dupa examen – treaba descrisa, par egzamplu (sau pentru instanta, ca doar asa, post factum, pot si sa gandesc in traduceri libere si literale), si de iuliana
ma tolanesc, sa adulmec paginile si sa citesc (eventual cu voce tare si intonatie, ca sa auda si vecinul meu de jos, hehe) din henry miller, sexus, sa ma bucur de vocea asta frantuzita si aspra ca o coaja de nuca de cocos fiindca am racit un pic, sa stranut euforic ca o pisica turbata
stau un pic departe de mopete, pisicaine, broscoporc, rinocal si alte animale heraldice de-ale lui, oh da, ivanescu
exagerez si sa zic de cate ori vreau ca am o migrena dezgustatoare
vorbesc serios cu neseriosii si invers
ascult blonde redhead, „the dress”, pana imi intra in cap ca sunt in starea aia, in loc de luciditatea asta plata ca o dusumea insa confortabila si cu momente de chitaiala placuta
scriu facil si fara fond (&#_!@*), sa nu merg la bcu, ci sa stau doar la veiozele si mesele verzi din capul meu, cum ar veni.
o sa fie intr-un fel dincolo de bine si de rau, fiindca ,vorba aia (sa nu ma abtin de la citate), “stiu engleza, o simt in mine”, sau “is this the life DO you want to carry on”.
cum sa eviti o lucrare de licenta
fascinatia grosolana fata de tarcoalele date unei scriiituri prea misto ca s-o poti recicla, reitera in lucrarica ta. mai nou cuvantul asta, scriituri, imi aminteste de cum numeam prin copilarie chestiile cu care te serveste cineva cand mergi in vizita: servituri.
sa hoinaresti, tot intr-un soi de vizita perpetua, in care te servesti cam ca la un „impinge tava” cu ce se nimereste, prin niste texte, ca sa faci analogii, ca deh, doar tre’sa scrii despre o poezie „a carei figura centrala e insertia”. si te inserezi cu mofturi prin rilke si pound (mai cu masura si impersonalitate) si apoi, colac peste mofeta, mai dai si peste „paludes” de gide, care zice: „la doua am primit depesa. zicea: «rahat; urmeaza scrisoare.» atunci tristetea m-a napadit si mai mult.”. si apoi, in incheierea romanului:
„lista celor mai de seama fraze din paludes
pag. 15 – a spus: «ia te uita! lucrezi?»
pag. 88 – toate ideile pe care le ridici trebuiesc duse pana la capat.
pag. ………………….. (pentru a respecta idiosincrazia fiecaruia, lasam fiecarui cititor sarcina de a completa aceasta fila.”
chestii care se aplica mai mult felului in care (nu) scrii decat lucrurilor despre care ai vrea sa scrii.
si tot in ideea de scris, cu materiile lui prime sau de alt ordin, cineva a ajuns la blogul meu cautand: „cum folosesc hartia igienica mototolita”. eh, pot spune acum ca probabil cu: „rahat. urmeaza scrisoare”.
