me& my personal chaos

mă cheamă roxana eichel şi nu ştiu cum se face dar am deja 22 de ani. sunt studentă la facultatea de litere, universitatea bucureşti, după ce am încercat şi altele, ca să aflu for sure ce nu vreau să fac. scriu poezie, dar n-aş zice că am publicat ceva important so far. nu fac parte din vreo “generaţie”, no label on me from this point of view; premiile pe care le-am obţinut până acum nu reprezintă mai nimic şi nu prea mă manifest în public cu producţii proprii sau comentând producţiile altora.  happened to me a couple of times and it wasn’t really “my cup of tea”. aşa că m-am ascuns. aici, în spaţiul ăsta virtual, sper să-mi organizez altfel dezordinea.

în rest, sunt la primul job, învăţ ce înseamnă responsabilităţile din zona asta şi sper să fie ok.

eh, se poartă tăieturile astea şi oricum textul era expirat şi serios în mod forţat, deci păstrez numai partea asta din ce-am scris în nov. 2007:

cresc mai târziu ca alţii într-un fel, de asta pretenţia de a-mi mai creşte şi un blog pe lângă mine s-ar putea să nu ducă nicăieri.

11 Comentarii

  1. Gabriel Iacob a zis,

    noiembrie 11, 2007 la 00:43

    Esti inca pe autostrada goala ce traverseaza oceanul statut, fara valuri, ca un lac (dar care nu poate purta nume de lac caci nemarginirea s-ar inghesui prea mult in semantica termenului) peste care, daca pasesti doar un pas atingi apa pentru ca asfaltul este exact la nivelul lichidului algicos, iar prin inima iti trec doar doau sentimente, acela de singurate din cauza vastitatii si cel de nemangaiere si lipsa de protectie caci esti prea aproape de apa?

    Răspunde

  2. roxana e. a zis,

    noiembrie 11, 2007 la 15:38

    huh?

    Răspunde

  3. voroncas a zis,

    noiembrie 18, 2007 la 19:16

    si la ce fel de ceaiuri ne inviti? :)

    Răspunde

  4. olgastefan a zis,

    noiembrie 18, 2007 la 20:35

    ma bucur ca pot citi ce mai scrii. you’re one worthy poet:)

    Răspunde

  5. roxana e. a zis,

    noiembrie 18, 2007 la 20:36

    well, take a look…sunt (sau vor fi, dacă nu se găsesc încă) ceaiuri cu muzici, ceaiuri cu texte, cu filme, ceaiuri cu vise, sau mai bine zis fiecare-i liber, în timp ce citeşte, să se simtă ca la o pinacolada, ca la un jelly hearts, traveller’s backpack, sau mai ştii, poate, doamne fereşte, ca la o anghinare sau coada şoricelului neîndulcite…

    Răspunde

  6. roxana e. a zis,

    noiembrie 18, 2007 la 20:43

    olga, thank you, mă bucur şi eu să te văd pe aici. deocamdată-s doar blogger de weekend, sper în curând să ajung la o frecvenţă mai mare pe aici.
    urmăresc şi eu maşina ta de cusut, din care cred că ies de multe ori nişte “otufit”-uri foarte faine. :) see you around!

    Răspunde

  7. roxana e. a zis,

    noiembrie 18, 2007 la 20:45

    outfit-uri, i mean :D

    Răspunde

  8. dj speedy 3xm a zis,

    aprilie 15, 2008 la 09:09

    it a black world

    Răspunde

  9. tizu lu' cealalta a zis,

    decembrie 10, 2008 la 07:33

    Pics or it didn’t happen :D

    Răspunde

  10. Stefania a zis,

    aprilie 11, 2009 la 16:31

    Tocmai am avut revelatia ca desi poate lumea nu e un loc mic facultatea asta sigur e! Cautam pretul unei carti pe net (Cartea cu bunici), pe google,stii, ala pe care il foloseste toata lumea zilnic si am dat de tine. Iti dai seama cat de putini suntem de fapt?Sau suntem multi dar numai noi citim aceleasi carti? hm! =))

    Răspunde

  11. roxana e. a zis,

    aprilie 11, 2009 la 17:04

    hehe, tare :) ). mdah, aceleasi carti si unii pe altii :/

    Răspunde

Posteaza un comentariu