cum sa eviti o lucrare de licenta
fascinatia grosolana fata de tarcoalele date unei scriiituri prea misto ca s-o poti recicla, reitera in lucrarica ta. mai nou cuvantul asta, scriituri, imi aminteste de cum numeam prin copilarie chestiile cu care te serveste cineva cand mergi in vizita: servituri.
sa hoinaresti, tot intr-un soi de vizita perpetua, in care te servesti cam ca la un „impinge tava” cu ce se nimereste, prin niste texte, ca sa faci analogii, ca deh, doar tre’sa scrii despre o poezie „a carei figura centrala e insertia”. si te inserezi cu mofturi prin rilke si pound (mai cu masura si impersonalitate) si apoi, colac peste mofeta, mai dai si peste „paludes” de gide, care zice: „la doua am primit depesa. zicea: «rahat; urmeaza scrisoare.» atunci tristetea m-a napadit si mai mult.”. si apoi, in incheierea romanului:
„lista celor mai de seama fraze din paludes
pag. 15 – a spus: «ia te uita! lucrezi?»
pag. 88 – toate ideile pe care le ridici trebuiesc duse pana la capat.
pag. ………………….. (pentru a respecta idiosincrazia fiecaruia, lasam fiecarui cititor sarcina de a completa aceasta fila.”
chestii care se aplica mai mult felului in care (nu) scrii decat lucrurilor despre care ai vrea sa scrii.
si tot in ideea de scris, cu materiile lui prime sau de alt ordin, cineva a ajuns la blogul meu cautand: „cum folosesc hartia igienica mototolita”. eh, pot spune acum ca probabil cu: „rahat. urmeaza scrisoare”.
