soulsearching or mere ramblings
se iau două-trei chestii simpatice şi se aşează cumva in the spotlight în dezordinea generală – semnul de carte din lemn de mango de la simi , coupe-papier-ul de la m., care, măcar că îl folosesc doar la deschis plicuri cu facturi, acum a devenit useful şi ca obiect de agitat în diverse poziţii războinice pentru a consuma energia, agendele de acum 3-4 ani în care găsesc că scriam lucruri deştepte, thievery corporation şi zero 7 în surdină cu skin-ul de winamp jolly, galben cu mov, ceaiul de iasomie. toate astea ca policy, ca să modelez un decor în care să învăţ la pragmatică. dar mă trezesc expansivă tocmai când starea asta e nelalocul ei – aş sporovăi, m-aş holba în vitrine, aş compara străzile, locurile, cu felul în care erau acum 5 ani, mi-aş juca la mişto propriul rol ilustrând diverse perioade caraghioase din viaţa mea: eu cântând să zicem big mistake (natalie imbruglia), eu într-o adaptare la “o moarte care nu dovedeşte nimic”, eu prin barfly&stuff like that într-o megadepresie prost mascată, eu văicărindu-mă pentru cum sunt percepută şi alternativ lăudată/sancţionată de varii instanţe ale culturii oficiale vezi cazurile cu olimpiadele, lecturile câteodată prin locuri foaarte greşite, ca să zic aşa.
