inadecvare şi ascunzătoare
se pare că nu pot înţelege cereri elementare gen “enlarge upon a particular subject” atunci când mie mi se pare că am spus tot despre problema respectivă în câteva cuvinte şi că am satisfăcut o nevoie de concizie a oricărui ascultător care s-ar putea situa în faţa mea. reformulările şi intrarea în anănunte în mod spontan par a nu-mi fi la îndemână.
pe deasupra, anumite situaţii îmi dau a înţelege că nici nu mă exprim cum trebuie despre lucruri despre care eu am senzaţia că le-am priceput demult şi cât se poate de bine. cam aşa arată constatările mele după examenul de fonetică, la care am primit explicaţii despre raporturile concret-abstract, idee-reprezentare ca şi cum ar fi părut că nu am auzit în viaţa mea despre asemenea teme şi că fac afirmaţii “hazardate”. m-am simţit identificată cu o categorie low, cu tipa examinată înaintea mea care a primit pe bună dreptate feedback-ul cu “terminaţi mâine-poimâine o amărâtă de facultate şi nu ştiţi să legaţi două fraze”. aşa că de vreo 24h mă străduiesc să înţeleg dacă într-adevăr resursele mele de vocabular, atunci când ies din my inner dictionary entries, sunt aranjate într-un ansamblu retard, iar dacă e aşa, cum se împacă asta cu faptul că totuşi mi s-a dat o notă rezonabilă.
cumva receptez toate enunţurile îndreptate către mine ca şi când de fapt aş trage cu urechea la replicile adresate altcuiva, dincolo de un perete. am greşit când planificam faptul că blogul ăsta ar putea deveni un soi de defulare a tuturor chestiilor pe care nu le pot articula în alte părţi, e doar o schiţă precară a eşafodajului (întotdeauna mi-a plăcut ambivalenţa în care se complace cuvântul ăsta în mintea mea, între “<under>construction” şi “de-acum-nimic” cum zice jankélévitch în tratatul despre moarte) defectuos pe care îl plimb zilnic cu mine.
at least următorul examen e cel de pragmatică, materie care cel puţin prin ideile despre “potenţialul ameninţător al actelor verbale” îmi e simpatică şi la care voi putea lua maxim 7, întrucât nu am prezenţe/“bulinuţe”(!!/??) la seminar.
am putea spune azi, to sum up, că aşteptările mele faţă de mine sunt, păstrând proporţiile, aşa, un fel de godot.
şi acum o să revăd textul ăsta şi o să zic că parcă am ajuns cam emo.
voroncas a zis,
iunie 2, 2008 la 15:54
cat despre examenul la fonetica… nu cred ca asta ar fi evenimentul de la care sa incepi sa-ti pui probleme de discurs & vocabular.
btw (sau p.s., nu stiu), la prezentarea de la comparata numai a om cu resurse lexicale limitate nu pareai!
poate ar trebui sa ‘vorbesti’ – cu voce tare! – mai des.
roxana e. a zis,
iunie 2, 2008 la 18:13
probabil ca problema e misplaced, fiindca in fond nu ma lamentam strict in legatura cu examenul la fonetica, nici macar cu facultatea generally speaking, ci in legatura cu my issues cand e de vorbit -cu voce tare
– , asta e poveste luuuunga. ma situez confortabil in evenimente gen prezentarea la comparata, unde totul era pregatit dinainte si situat exact in fata mea pe hartie, insa cand se pune problema sa emit niste chestii neregizate, mereu sunt convinsa ca ar fi mai bine sa tac 
)