a spoonful of chaos

e perioada confruntării cu proiectele neîmplinite, pentru care probabil oricum e prea târziu

în public adopt un discurs care să sugereze că pot controla situaţia, că sunt capabilă de (auto)ironie sau optimism, în fine, că port după mine the survival gear, trusa de prim ajutor pe care să o deschid cu mare îndemânare singură în momentele când din cuvintele mele iese micul animal rozător al melancoliei, când de după un zâmbet al meu apare tencuiala jupuită a lucrurilor pe care le trăiesc de fapt. iar astea sunt simple şi urâte: sunt o persoană unreliable, genul care îşi dă demisia când o destabilizează nişte chestii din zona a ceea ce numim in cazuri din astea private life.

citesc centaurul lui updike si resimt lipsa mitologizarii adolescentine a figurilor prezente in existenta cuiva, mi-e dor sa atribui unor persoane (pe care le-as dori) apropiate insusiri fantastice, numai ca a dori si-a pierdut calitatea de verb incoativ pe care o avea mai demult in ochii mei, in clasificarile mele afective, ca si cum ai tot arunca peste bord lucruri insa asta nu ajuta, te vei scufunda oricum.

lucruri “revisited” zilele astea: jurnalul meu din liceu si jane austen. primul, pentru a sta fata in fata cu personajele ale caror roluri aveau atunci proportii colosale in viata mea, cu povestea de dragoste conceputa “like a trail with no end in sight” sau ca un text imposibil de finisat scris impreuna cu cineva (“orasul textelor niciodata terminate”), cu fiintele de hartie ale lui a. si m., totul contrastand cu ceea ce arata acum a “peaceful indifference”.

iar pe jane austen, dincolo de pattern-ul relatiilor din romane, ce se soldeaza cu both social&sentimental accomplishments, atat de diferite de biografia ei, am reasezat-o printre reperele mele temporare si incert-dubioase fiindca am intalnit o noua ipostaza a lui mr. Darcy, dar pe alt palier al relationarii, o persoana care m-a judecat dupa (doi dintre) amicii pe care ii am, responsabilitatile si mediul meu. so here i stand, zicand si eu ca intr-un episod din sex and the city, dar cu o alta nuanta: maybe what defines a relationship is another relationship.

 and i’m blue