a spoonful of chaos

ştiu că de la tine toate se văd mai mici

sunt în sfârşit mai puţin decât ghemul de strâns la piept

sau de apăsat pe cerul gurii

sunt ca o scamă pe care o prinzi cu vârful unghiilor puţin mai crescute decât ar trebui

şi când crezi că o poţi presa mai bine îţi pătrunde în carne ca un spin nefiresc de puternic

lucrurile sunt mai mici dar eu sunt în ele şi le cresc pentru tine

cafenelele sunt aceleaşi şi oamenii mă privesc cu buze răsfrânte sau cu ochi mari ca de animal dincolo de gratii

în loc de glumele, de plezanteriile lor eu aud ridurile cum ne brăzdează pielea

îmi aud oamenii dragi ducând totul mai departe micuţ şi parcă prea normal

apoi mergem pur şi simplu pe strada strâmtă şi vie şi eu sunt ca o rochiţă de plajă transparentă

ca şi cum toată lumea ţi-ar putea urmări pe chip filmele pe care le-ai văzut aseară

sau dragostea ca un alcool tare măcinând zilnic vocea gâtul stomacul

apoi sunt ca o bătrână care extrage cu pasiune miezul strugurilor şi pune deoparte metodic coaja

sunt citadinul asortat care te priveşte

intrând în personajele tuturor îşi strecoară mâna în buzunarul tovarăşilor de călătorie

bătrânelul care întreabă cât costă un iaurt

tânăra pentru care fiecare produs de pe etajera din baie e o reclamă perfectă

sunt vocea care te convinge să cumperi

şi asfaltul încins în care desenează urme roţile maşinilor de servici

sunt ca un deadline de proiect peste care trece un student boem

sunt pietrişul de pe calea ferată

când te uiţi în aceeaşi direcţie

ochii ieşindu-ţi din orbite lăcrimând fără să mai fie nevoie să plângi

sunt în toate modurile de a lăsa lumea să te ameţească plăcutdureros

evitând-o în acelaşi timp